Ghid despre compus

Glutation: antioxidantul intracelular principal și ce arată studiile

O prezentare bazată pe surse a glutationului: structura ca tripeptid (glutamat-cisteină-glicină), rolul central în apărarea antioxidantă intracelulară, mecanismele de declin cu vârsta și în stresul oxidativ, și unde se situează limita dovezilor privind suplimentarea exogenă. Exclusiv pentru cercetare. Nimic de pe această pagină nu constituie sfat medical.

Ce este glutationul

Glutationul (GSH) este un tripeptid sintezat intracelular din trei aminoacizi: acid glutamic (glutamat), cisteina și glicina, în acea ordine specifică (gamma-L-glutamil-L-cisteinil-L-glicina). Este cel mai abundent antioxidant cu greutate moleculară mică din celulele mamiferelor, cu concentrații intracelulare de 1-10 mM în majoritatea țesuturilor.

Grupul tiol (-SH) al cisteinei este elementul funcțional central al moleculei: acesta este cel care donează electroni pentru a neutraliza speciile reactive de oxigen (ROS). În procesul de neutralizare, glutationul trece din forma redusă (GSH) în forma oxidată (GSSG, glutation disulfidă). Enzima glutation reductaza regenereaza GSH din GSSG folosind NADPH, formând un ciclu redox esențial.

Sinteza glutationului este controlată în principal de disponibilitatea cisteinei (aminoacidul limitant) și de enzima glutamat-cisteina ligaza (GCL), care realizează primul pas în sinteza glutationului. GCL este reglată transcripțional prin calea Nrf2-ARE, una dintre principalele căi de răspuns celular la stresul oxidativ.

Funcțiile glutationului: mai mult decât un antioxidant

Glutationul îndeplinește mai multe funcții celulare distincte, nu doar scavenging antioxidant:

  • Detoxifierea xenobioticelor. Glutationul-S-transferazele (GST) conjugă glutationul cu compuși electrofili (medicamente, carcinogeni, produse ale stresului oxidativ) pentru eliminare. Aceasta este o funcție majoră în hepatocite și explică de ce ficatul are concentrații deosebit de ridicate de glutation.
  • Menținerea stării redox a proteinelor. Glutationul menține grupele tiol ale proteinelor în stare redusă (glutationilare reversibilă), protejând proteinele de oxidare ireversibilă și reglând activitatea multor enzime prin modificarea conformației lor.
  • Sinteza dezoxiribonucleotidelor. Glutationul este cofactor pentru ribonucleotid reductaza, enzima care produce dezoxiribonucleotide necesare pentru replicarea ADN-ului.
  • Semnalizarea celulară. Raportul GSH/GSSG servește ca senzor al stării redox celulare și influențează activarea unor factori de transcripție, inclusiv NF-kB.

Declinul glutationului cu vârsta și în condiții patologice

Nivelurile de glutation scad progresiv cu vârsta în mai multe țesuturi, un fenomen documentat în studii pe animale și pe oameni. Un studiu publicat de Sekhar RV și colab. în Journal of Clinical Investigation (2011) a descris că voluntari vârstnici sănătoși aveau niveluri semnificativ mai scăzute de GSH eritrocitar față de tineri, corelate cu markeri de stres oxidativ mai ridicati.

Nivelurile de glutation sunt depletate în multiple condiții patologice studiate: boli hepatice (hepatita alcoolică, NASH), infecția HIV/SIDA, stres oxidativ indus de chimioterapie, deficiențe nutriționale severe, și afecțiuni pulmonare cronice. Aceste observații au susținut interesul pentru restaurarea glutationului ca strategie terapeutică potențială.

N-acetilcisteina (NAC) este precursorul de glutation cel mai bine studiat clinic și are utilizare medicală aprobată (antidot la supradozajul de acetaminofen, mucolitică în bolile pulmonare cronice). Glutationul administrat direct exogen ridică întrebări de biodisponibilitate distincte față de NAC, dată fiind degradarea sa în tractul gastrointestinal de către gamma-glutamiltransferaza intestinală.

Dovada la om privind suplimentarea

Studii la om privind suplimentarea cu glutation oral sau intravenos există, dar sunt limitate ca număr și nu sunt uniforme în concluzii. Câteva observații din literatura publicată:

Un studiu pilot de Richie JP Jr și colab. (European Journal of Nutrition 2015) a evaluat suplimentarea orală cu glutation 250 mg sau 1000 mg/zi timp de 6 luni la adulți sănătoși și a raportat creșteri ale nivelurilor de GSH în sânge și celule mononucleare față de placebo, sugerând o biodisponibilitate orală mai bună decât se estimase anterior. Efectele clinice nu au constituit obiectivul primar al acestui studiu pilot.

Glutationul administrat intravenos are un profil farmacologic diferit față de cel oral. Formele lipozomale au fost, de asemenea, studiate ca strategie de îmbunătățire a biodisponibilității orale. Produsul pe care îl oferim este glutation liofilizat pentru uz de cercetare, nu un supliment.

Studii clinice robuste, de faza 2 sau 3, cu glutation exogen ca intervenție principală pe parametri clinici semnificativi (funcție hepatică, îmbătrânire biologică, markeri de stres oxidativ) nu sunt disponibile în număr suficient pentru a susține concluzii ferme. Aceasta este starea actuală, onestă, a literaturii.

Compuși înrudiți

NAD+

Coenzimă în metabolismul energetic cu cercetare activă privind îmbătrânirea. Ambii compuși sunt studiați în contextul stresului oxidativ și al declinului cu vârsta. Vezi pagina despre NAD+.

GHK-Cu

Tripeptid care leagă cuprul, studiat pentru efecte asupra pielii și expresiei genice. Vezi pagina despre GHK-Cu.

Magazin

Catalogul complet de compuși de cercetare Verifira. Vezi magazinul.

Glutation în catalogul nostru

Glutathione research vial VerifiraGT-1500

Glutation, 1500mg

Flacon liofilizat pentru aplicații de cercetare de laborator.

199 lei Contactează-ne pentru comandă

Întrebări frecvente

Ce înseamnă că glutationul este „antioxidantul intracelular principal"?

Glutationul este cel mai abundent antioxidant cu greutate moleculară mică sintetizat de celulele mamiferelor, cu concentrații de 1-10 mM intracelular. Spre deosebire de vitamina C sau vitamina E, care sunt obținute din dietă, glutationul este sintetizat activ de fiecare celulă. Aceasta îi conferă un rol de primă linie în apărarea antioxidantă intracelulară.

Glutationul luat oral ajunge în celule?

Biodisponibilitatea orală a glutationului a fost contestată multă vreme, din cauza hidrolizei sale de către gamma-glutamiltransferaza intestinală. Studii mai recente (Richie et al., 2015) sugerează că biodisponibilitatea orală este mai bună decât se estimase inițial, cu creșteri măsurabile în sânge la doze de 250-1000 mg/zi. Glutationul liofilizat furnizat de Verifira este pentru uz de cercetare, nu un supliment oral.

Care este relația dintre glutation și NAC?

N-acetilcisteina (NAC) este un precursor al cisteinei, aminoacidul limitant în sinteza glutationului. Administrarea de NAC crește disponibilitatea de cisteină și, prin aceasta, producția celulară de glutation. NAC este medicament aprobat (antidot la acetaminofen, mucolitică) și este distinct de glutationul exogen. Ambele strategii vizează creșterea nivelurilor de GSH celular, prin mecanisme diferite.

Glutationul de cercetare este legal în România?

Ca material de referință pentru cercetare de laborator, glutationul nu se regăsește pe listele de substanțe controlate din România. Nu este oferit ca supliment alimentar sau medicament.